Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!
Sunt cuvinte pe care le auzeam din gura bunicului matern în urmă cu mai bine de 20 de ani. Nu era un om foarte vorbăreț, vorbea când era întrebat sau când se simțea foarte confortabil în preajma oamenilor. Nu a căutat să facă educație cu mine, nu mi-a deschis cărți sau hărți de pe care să-mi prezinte lumea, dar a avut un alt dar, acela de a-mi oferi niște lecții de viață, din proria viață, învățate cu multă trudă. Îmi spunea vorbele de mai sus, în timp ce căra sapa în spate și un coș cu diverse necesare în timp ce-mi purta și mie de grijă, mergând spre locul unde urma să-și consume energia cu picioarele deja obosite de la atâta muncă neoprită. Dacă eu mă trezeam în jurul orei 9 dimineața, ei deja aveau 5 ore de trebăluit cu mult sens si scop prin curte.
Am crezut vorbele de mai sus si le-am întipărit bine pe harta minții mele pentru că erau spuse cu multă seriozitate și oboseală în glas. Nu am fost conștientă de ele, nu le-am auzit frecvent în mintea mea până de curând, când tot încercam să înțeleg de ce? De unde provine dorința asta a mea de a-mi organiza programul cât mai lejer. Dorință pe care o am de ani buni și de care am început să țin cont în ultimi doi ani, devenind tot mai atentă la modul în care îmi structurez programul și cât timp îmi las pentru mine, pentru relaxare și pentru NIMIC. M-am tot surprins căutând să-i fac și pe cei apropiați mie să devină tot mai conștienți de anumite capcane și să-i încurajez să-și dedice timp. De aici a venit și acest “De ce, de ce este atât de important pentru tine? De unde ai treaba asta, pentru că majoritatea oamenilor ajung la concluzia asta după 40...tu o ai de la 20 și puțin, când abia te-ai apucat de treabă, de unde ți se trage?” Și uite așa am aflat, tot căutând să înțeleg am accesat amintirea asta privind un tablou care se afla pe peretele nostru din living, un tablou, care de când l-am văzut ceva mă făcea să mă gândesc la tataie.
Am avut bunici simpli, oamenii de la țară, care-și cultivau pământul și creșteau animale pentru propria gospodărie. Oameni de la care am învățat ce înseamnă respectul, iubirea pentru oameni și mediul în care trăiesc. Mi-au oferit niște vorbe mari după care să mă ghidez în viață și după care se ghidau și ei, am învățat prin puterea exemplului, la fel ca și tine de altfel. Am învățat din ceea ce-mi spuneau dar mai important de atât din ceea ce observam.
O vorbă care-mi răsună constant este: “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”
Tu ce vorbă/vorbe îți amintești de la bunicii tăi?